Când Hristos a înlăturat blestemul, l-a înlăturat în mod ireversibil. Odată ce mi-a dat o răsplată cine să mă mai condamne? Sunt unii în acest timp modern care dau învățătura cum că Dumnezeu îndreptățește, dar, cu toate acestea, mai apoi condamnă persoana pe care a îndreptățit-o mai înainte.
Și am auzit afirmându se cu destul de multă îndrăzneală că se poate ca cineva să fie astăzi copil al lui Dumnezeu – auziți voi, ceruri și mirați-vă -, iar mâine să fie copil al diavolului. Am auzit spunându-se așa ceva, dar știm că nu este adevărat, pentru că în Scriptură nu găsim nimic care să sprijine aceste afirmații. Deseori ne-am întrebat cum se poate ca oamenii să creadă că, după ce cineva „a fost născut din nou la o speranță vie”, cu acea naștere din Dumnezeu și prin Duhul Său, mai poate totuși pieri? Ne-am întrebat cum de-și poate imagina omul că, după ce ne-a sfărâmat lanțurile și ne-a eliberat, Dumnezeu ne mai poate aduce înapoi și lega încă o dată, ca pe Prometeu, de stâncile mari ale disperării?
Oare a șters El înscrisul pentru ca după aceea să scrie din nou actul de acuzare împotriva noastră? Odată grațiat, să fii după aceea condamnat? Știm că dacă Pavel ar fi fost acum printre acești oameni, ar fi spus: „Cine este acela care ne condamnă? Hristos este Cel care a murit; da, și a înviat Cine va aduce acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu?” Nu este nicio condamnare pentru noi care suntem în Isus Hristos.
(CHS)
Un blog creştin 
Ai afirmat lucruri corecte. La Romani 8:1 scrie asa „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. Deci e vorba de cei ce au nasterea din Hristos cel rastignit si traiesc (la timpul prezent) dupa indemnul Duhului. Dar odata gratiat este este cu putinta sa aduci nenorocirea asupra ta? La 2 Petru 2:1″În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.” si 2:20 „În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi” gasim o parte din raspus. Domnul nostru Isus Hristos foloseste foarte des verbul „a ramane” ceea ce ma face sa cred ca vei fi considerat biruitor daca vei ramane in El pana la capat. Intrebarea insa care se ridica este ” Ai oare nasterea din nou?” Un om care are nasterea din nou se gandeste doar la relatia pe care trebuie sa o aiba cu Mantuitorul sau. Oare de ce unii abordeaza acest lucru in aceasta maniera „M-am casatorit cu Hristosul, dar daca e sa ma despart de el pentru ca nu-l prea iubesc sau o sa vreau sa am aventuri si cu alti dumnezei oare ma mai aleg cu ceva din mostenirea promisa, oare la partaj capat totusi mantuirea?”?. Esti tu sincer cu Dumnezeu sau doar alergi dupa „averile” Lui? Nu vreau sa fac eu calea lui Dumnezeu mai stramta decat a lasat-o El dar nici nu e corect sa vinzi sperante desarte celor ce nu mai vor sa-l aiba ca si Stapan ci doar ca Mantuitor. Domnul sa ne dea tuturor intelepciune, dragoste si smerenie.
Nu se pune problema ca „M-am casatorit cu Hristos” ca eventual sa ma si despart, ci omul pacatos rascumparat de Hristos este „in Hristos”, asezat acolo si vazut acolo de Dumnezeu. „In Hristos” suntem primiti si totodata preaiubiti, nu pentru merite sau fapte, ci datorita harului si indurarii Lui. Sau dupa expresia din Ioan 1: „născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”. Omul nu are nici un merit, nici o contributie aici, caci pina si credinta prin care L-a primit pe Hristos, este tot de la Dumnezeu. Aceasta este calea lasata de Dumnezeu, si nu poate fi facuta de om nici mai stramta si nici mai larga, pentru ca nu depinde de om.