Ștefan a privit „țintă spre cer” (Fapte 7.55). Omul plin de Duh Sfânt este în legătură cu cerul în timpul trecerii lui pe pământ. Un asemenea om înțelege că are parte de chemarea cerească.
Ignorând prezența Duhului Sfânt, Biserica s-a așezat în lume, liniștindu-și conștiința prin mult zel pentru binele omului.
Ștefan, privind sus spre cer, a văzut „Gloria lui Dumnezeu” (Fapte 7.55). Tot ce este în această lume vorbește despre gloria omului. Dar cel care este umplut de Duhul Sfânt nu se mai ocupă cu gloria trecătoare a oamenilor muritori, ci privește spre o scenă unde totul și toți vorbesc despre Gloria lui Dumnezeu. „În templul Său totul spune: Glorie!” (Psalmul 29.9).
Hamilton Smith
Un blog creştin 