de Emil Constantinescu
11 decembrie 1965
Daca cineva s-a hotarat sa urmeze pe Domnul Isus Hristos, dupa ce a gasit in El iertarea pacatelor, un astfel de om a inteles ca el nu mai poate trai cum traise inainte de a gasi pe Domnul Isus, adica umbland dupa poftele inimii sale, dupa voia sa ori dupa placul lumii. Un astfel de om a luat hotararea de a se supune voii lui Dumnezeu.
Face sa ne intrebam si noi daca suntem astfel de oameni si daca si noi am gasit iertarea pacatelor prin credinta in jertfa Domnului Isus, si daca suntem hotarati sa renuntam la voia noastra si sa ascultam de voia lui Dumnezeu, despre care Biblia spune ca „este buna, placuta si desavarsita”. Pentru cei ce au luat aceasta hotarare, cuvintele acestea pe care le-a scris apostolul Pavel vor fi de folos.
x x x x x
Omul care s-a hotarat sa umble in viata pe urmele Domnului Isus Hristos, dupa lumina Cuvantului lui Dumnezeu, este lamurit in privinta unor lucruri, ca ele nu se potrivesc cu voia lui Dumnezeu. Si daca un astfel de om este intr-adevar serios, se va feri de asemenea lucruri. De pilda, cel cu adevarat credincios vede de la distanta ca a minti este pacat, ca a fura este pacat, ca a desfrana este pacat, ca a te imbata este pacat.
Dar credinciosul are a face si cu unele lucruri in privinta carora nu este lamurit daca este voia lui Dumnezeu sa le faca sau nu. Din pricina aceasta auzi pe unii credinciosi, mai ales credinciosi de curand intorsi la Dumnezeu, ca pun intrebari ca acestea: poate crestinul sa mai fumeze, sa mai danseze, sa mai joace carti, sa mai ia parte la petreceri? Si unii ar vrea chiar sa li se dea o lista in care sa fie trecute lucrurile pe care pot sa le faca si lucrurile pe care nu pot sa le faca. Dar nu este nevoie de astfel de lista! Noi nu dam nimanui astfel de liste.
Viata credinciosului nu este trairea dupa o astfel de lista, in care sa se insire lucrurile oprite si lucrurile ingaduite, ci insemneaza trairea dupa pilda Domnului Hristos, dupa indrumarea Duhului Sfant, dupa lumina Cuvantului lui Dumnezeu. De aceea cel credincios se roaga astfel: Doamne, Te rog ajuta-ma sa ma aseman si eu cu Domnul Isus, sa ma las si eu calauzit de Duhul Sfant, sa traiesc si sa gandesc dupa lumina Cuvantului Tau!
Dar cuvantul acesta din epistola catre Coloseni ne ajuta sa intelegem care este voia lui Dumnezeu totdeauna, dar mai ales cand suntem nedumeriti si nu stim ce sa facem intr-o privinta sau alta. Acest loc din Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca orice cuvant sau orice fapta sunt dupa voia lui Dumnezeu daca putem sa-l rostim sau s-o facem in numele Domnului Isus. Dar poate cineva intreaba: ce inseamna sa vorbesti in numele Domnului Isus sau sa faci un lucru in numele Lui? Inseamna sa vorbesti si sa lucrezi dupa pilda Lui sau dupa indrumarea cuvintelor Lui.
Pentru a intelege insa si mai bine ce inseamna sa faci ceva in numele Domnului Isus, sa dam exemple din viata noastra obisnuita.
Cand eram copil, tatal meu ma trimitea uneori la cumparaturi. Imi dadea bani si imi spunea: Du-te la cutare negustor si cumpara cutare lucru. Ma duceam acolo si spuneam: M-a trimis tata sa-mi dai cutare lucru. Lucrand in felul acesta, pot spune ca lucram in numele tatalui meu.
Alt exemplu. In 1916, cand a venit razboiul, eram un baietan de vreo cincisprezece ani. Frontul ajunsese pana in preajma noastra. Ce era de facut? Tata mi-a zis: Mai baiete, parerea mea este sa nu ramai acasa, ci sa pleci in Moldova. Am ascultat de tata, care mi-a facut un fel de ranita pentru primeneli si de-ale mancarii, am luat ranita in spinare, tata mi-a dat ceva bani si dupa aceea am plecat. Negresit pot spune ca plecarea mea in Moldova n-a fost de capul meu, ci a fost dupa indrumarea tatii; cu alte cuvinte, pot spune ca a fost in numele tatalui meu.
Tinand seama de aceste exemple, putem spune ca un lucru este dupa voia lui Dumnezeu daca gasim aprobare pentru el in pilda vietii Domnului Isus, in cuvintele Lui, ori in cuvintele si istorisirile Scripturii in general.
Sa mai dam cateva exemple de lucruri dupa voia lui Dumnezeu si care, deci, se pot face in numele Domnului.
Sa cauti sa castigi suflete pentru Domnul este voia lui Dumnezeu, pentru ca Domnul Hristos Insusi ne-a fost pilda vie in aceasta privinta, prin intrarea Sa in lucrarea pe care a facut-o pe pamant, culminand in jertfa de la Golgota. Pe aceasta linie, in capitol 4 al evangheliei dupa Ioan ni se istoriseste calatoria Domnului Isus in Samaria si cum acolo, la fantana lui Iacov, a stat de vorba cu femeia samariteanca, pe care dorea s-o izbaveasca de pacat si s-o castige pentru Dumnezeu.
De asemenea, a te ruga pentru cel ce s-a purtat rau cu tine este iarasi ceva dupa voia lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca Domnul Isus ni S-a dat pilda si in privinta aceasta. Astfel, cand suferea pe cruce, El S-a rugat pentru cei ce-L urau si care lucrasera ca El sa ajunga in suferintele crucii: „Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!”. El a facut de altfel cum invatase pe ucenici mai inainte: „Rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc”.
Sa fugi de pacat, sa-l eviti, este iarasi un lucru dupa voia lui Dumnezeu, lamurit aratat in Biblie. Da, cedinciosul sa evite pacatul, nu sa dea buzna spre el. Tanarul Iosif, a carui viata este infatsata in cea dintai carte a Bibliei, asa a facut: cand stapana lui, nevasta lui Potifar, femeia aceea stricata, a cautat sa-l traga in pacat, el a fugit, lasandu-si haina in mana ei. Prin urmare, a fugi de pacat este un lucru pe care poti sa-l faci in numele Domnului Isus Hristos.
Un lucru NU este dupa voia lui Dumnezeu – si deci trebuie evitat – daca acel lucru este osandit de Cuvantul lui Dumnezeu.
In evanghelia dupa Matei – in capitolul 17 – ni se istoriseste cum Domnul Isus vorbea ucenicilor si le spunea ca El merge la Ierusalim, unde va fi prins si dat in mainile neamurilor, care Il vor judeca, Il vor osandi si-L vor omori; dar a treia zi va invia. Atunci Petru Ii spune: „Sa Te fereasca Dumnezu, Doamne, sa nu Ti se intample asa ceva!”. Dar Domnul Isus il mustra cu un cuvant foarte aspru, care arata sub ce influenta vorbise Petru: „Inapoia Mea, Satano!” Intr-adevar Domnul Hristos Se arata gata sa sufere crucea, pentru a ne aduce mantuirea; iar Petru cauta sa-L opreasca de la cruce.
Prin urmare, cand respingi crucea sau cand faci pe altul sa respinga crucea, in niciun caz NU lucrezi in numele Domnului Isus, caci Domnul Insusi a spus: „Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze”.
Tot Petru, cu prilejul prinderii Domnului Isus, a fost intrebat de unul din cei ce erau acolo: „Si tu esti din oamenii aceia?” La aceasta, Petru raspunde: „Nu-L cunosc”. S-a lepadat de El. Vorbind in felul acesta, Petru a mintit si s-a lepadat de Domnul. Negresit, asa ceva nicidecum n-a putut face el in numele Domnului, ci, pacatuind, el a fost sub influenta celui rau.
Daca ne gandim apoi la ce ne arata Scriptura in 1 Corinteni 6, vedem iarasi ceva dureros. Ni se arata ceva trist in purtarea unor crestini din Corint, caci acesti crestini, nu numai ca aveau intre ei neintelegeri cu privire la lucruri pamantesti, dar pe langa toate acestea, s-au dus la judecatorii lumii sa le faca dreptate. Si, pe drept cuvant, Pavel ii mustra pentru lucrul acesta, care in nici un caz n-a putut fi facut in numele Domnului Isus.
De aceea, daca pretindem ca suntem credinciosi si totusi suntem suparaciosi, maniosi, porniti spre cicaleala si cearta, neinfranati, lumesti, cartitori, neevlaviosi, usuratici – negresit trebuie sa recunoastem ca in nici un caz nu putem fi asa in numele Domnului.
Dar daca suntem nedumeriti in privinta unui lucru, nestiind care este voia Domnului, cum sa procedam? Sa intrebuintam calea folosita de Domnul Isus. Si El S-a gasit in imprejurari deosebite si ma voi referi la o singura imprejurare, cu toate ca ele sunt mai multe. Ma gandesc la intamplarea de la Ioan 7, cand fratii Domnului vin la El si Ii spun: „Du-Te si Tu la Ierusalim, sa vada lumea ce faci Tu acolo”. La aceasta Domnul Isus raspunde: „Nu, deocamdata nu Ma sui la Ierusalim”. Ne intrebam: De ce nu S-a suit Domnul Isus la Ierusalim atunci cand L-au indemnat fratii Lui? Pentru ca deocamdata El nu avea din partea lui Dumnezeu Tatal incuviintarea pentru aceasta calatorie. Dar, intre timp, intreband sus daca este voia lui Dumnezeu sa mearga acolo si primind raspuns afirmativ, abia atunci Domnul Isus pleaca la Ierusalim. Putem spune deci ca El a plecat la Ieruslim, la sarbatoare, in numele Tatalui.
Si acum cateva cuvinte si despre ultima parte a versetului nostru: „si multumiti prin El lui Dumnezeu Tatal”. Sa incercam dar sa multumim pentru orice lucru pe care l-am facut si pentru orice cuvant pe care l-am rostit. Vom vedea ca pentru unele lucruri multumim cu bucurie, pentru ca suntem incredintati prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin Duhul Sfant, ca ceea ce am vorbit sau ceea ce am facut a fost dupa voia lui Dumnezeu. Pentru alte lucruri insa nu putem multumi, deoarece cugetul luminat de Cuvant si de Duhul Sfant ne osandeste si ne mustra, fiindca astfel de lucruri in niciun caz n-au putut fi facute in numele Domnului, ci au fost facute din pornirile noastre pamantesti. In aceste cazuri din urma, cel mai potrivit lucru care trebuie facut de cel credincios este nu sa multumeasca, ci sa-si marturiseasca greseala, pacatul.
Sa dea Dumnezeu sa ascultam aceste cuvinte ale Scripturii: „Orice faceti cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in numele Domnului Isus si multumiti prin El lui Dumnezeu Tatal”. Si astfel, ceea ce intr-adevar putem face cu aprobarea Domnului Isus, adica in numele Lui, sa facem; dar ceea ce nu putem face cu aprobarea Domnului Isus, sau in numele Lui, lucrul acela sa-l evitam, daca vrem sa ne purtam ca niste adevarati credinciosi.
Un blog creştin 